Przypadek Tristana Tzary - od symbolizmu do dadaizmu

The case of Tristan Tzara - from Symbolism to Dadaism

Celem tej pracy jest zaprezentowanie przypadku Samuela Rosenstocka, powszechnie znanego jako Tristan Tzara, którego działalność była związana z dadaizmem, jednym z kierunków awangardowych XX wieku. Jego twórczość ewoluowała od symbolizmu, który wówczas był głęboko zakorzeniony w Rumunii, przez anarchistyczny dadaizm rozpowszechniony po całym świecie, aż do surrealizmu uznawanego przez badaczy jako dojrzały etap twórczości Tzary. Mimo to, epoka dadaizmu jest uważana za najważniejszy moment w jego karierze.Praca złożona jest z trzech rozdziałów, które opisują etapy życia Tristana Tzary. Pierwszy rozdział ukazuje szkic biograficzny młodego Samuela Rosenstocka. Jako nastolatek publikuje wiersze na łamach gazety „Simbolul” z Ionem Vinea i Marcelem Iancu, które znajdują się jeszcze pod wpływem symbolizmu. W liceum pojawia się nowy projekt o nazwie „Chemarea”, gdzie po raz pierwszy poeta podpisuje się jako Tristan Tzara, co jest symbolicznym gestem zerwania ze swoją dotychczasową tożsamością. Co więcej, w podrozdziale mieści się analiza wybranych wierszy sprzed okresu dadaizmu.Drugi rozdział jest kluczowym etapem tej pracy, gdyż zawiera najważniejsze informacje o ruchu Dada. W 1919 roku Tristan Tzara przeprowadza się do Zurychu, gdzie odnosi pierwsze sukcesy w „Cabaret Voltaire”. Jest to również moment, w którym oficjalnie formuje się Dada, a wraz z nim pojawia się problematyka związana z nazewnictwem tego ruchu, cechy dadaizmu, postulaty, a także manifesty, które zostały zebrane w tomie „Siedem Manifestów DADA”. Dzięki nim Tzara staje się jednym z najbardziej wyczekiwanych artystów w Paryżu.W trzecim rozdziale przedstawiono paryski okres tego awangardowego ruchu. Dadaizm osiąga najwyższy poziom na szczeblu międzynarodowym, rozprzestrzeniając się po całym świecie – jest obecny nie tylko w Paryżu, ale także w Berlinie i Nowym Jorku. Niemniej jednak okres chwały jest tylko tymczasowy, ponieważ między Tzarą, jego zwolennikami a paryskimi dadaistami, pojawiają się wielkie różnice, które ostatecznie przyczyniają się do końca ruchu Dada.

The purpose of this work is to present the case of Samuel Rosenstock, commonly known as Tristan Tzara, whose activity was related to Dadaism, one of the 20th century avant-garde trends. His work evolved from Symbolism, which at that time was deeply rooted in Romania, through anarchist Dadaism spread across the world, up to Surrealism recognized by researchers as a mature period of Tzara's creation. Nevertheless, Dadaism is considered the most important chapter in his career.The work consists of three parts that describe the life stages of Tristan Tzara.The first chapter presents a biographical sketch of the young Samuel Rosenstock. As a teenager, he publishes poems in the newspaper „Simbolul” with Ion Vinea and Marcel Iancu, which were still under the influence of Symbolism. Then a new project appeared in high school called „Chemarea”, where for the first time the poet signed himself as Tristan Tzara as a symbolic gesture of breaking with his old identity. Furthermore, in the sub-chapter can be found an analysis of selected poems dating before the period of Dadaism.The second chapter is the key stage of this work, because it contains the most important information related to the Dada movement. In 1919, Tristan Tzara moved to Zürich, where he was achieving his first successes in the Cabaret Voltaire. This was also the moment in which Dada was officially formed and with it came issues related to the name of this movement, the features of Dadaism, postulates and manifests that were later collected in the volume of „Seven Dada Manifestos”. Thanks to them, Tzara became one of the most-anticipated artists in Paris.The third chapter presents the Paris period of this avant-garde movement. Dadaism reached its peak, spreading all over the world – it was present not only in Paris, but also in Berlin and New York. Nevertheless, the glory was only temporary, great differences between Tristan Tzara, his supporters and Parisian Dadaists largely contributing to the end of the Dada movement.

Scopul acestei lucrări de licență este de a prezenta cazul lui Samuel Rosenstock, cunoscut în lume ca Tristan Tzara, și activitățile sale legate de dadaism, unul dintre curente avangardiste ale secolului al XX-lea. Operele lui Tristan Tzara au evoluat de la simbolism, care la acea vreme era profund înrădăcinat în România, prin dadaismul anarhist răspândit în întreaga lume, spre suprarealismul recunoscut de cercetători ca perioada matură a lui Tzara. În ciuda celor spuse, faza dadaistă este considerată cel mai important moment al activității sale. Lucrarea este compusă din trei capitole care descriu etape din viața lui Tristan Tzara. În primul capitol voi prezenta o schiță biografică a tânărului Samuel Rosenstock. Ca adolescent publică poeme în paginile revistei „Simbolul” cu Ion Vinea și Marcel Iancu, care sunt încă încorporate în simbolism. În timpul liceului apare un alt proiect numit „Chemarea”, unde se semnează pentru prima dată ca Tristan Tzara, care este, de asemenea, un gest simbolic de rupere cu identitatea sa. De altfel, în subcapitol se află o analiză a poemelor selectate din perioada de dinainte de Dada. Al doilea capitol este o etapă esențială a acestei lucrări deoarece conține cele mai importante informații legate de mișcarea Dada. În 1916 Tristan Tzara ajunge la Zürich și acolo primește primele sale succese în Cabaretul Voltaire. Acesta este, de asemenea, momentul în care se formează mișcarea Dada: avem de-a face cu problema semnificației denumirii acestei tendințe, trăsături ale dadaismului, primele postulate, precum și manifestele care sunt cuprinse în „Șapte manifeste DADA”. Mulțumită lor, Tzara devine unul dintre cei mai așteptați artiști la Paris.În al treilea capitol este prezentată perioada pariziană a acestei mișcări avangardiste. Dadaismul atinge cel mai înalt nivel internațional, răspândindu-se în întreaga lume – este prezent nu numai la Paris, ci și la Berlin sau New York. Cu toate acestea, momentul gloriei este doar temporar, fiindcă între Tzara, susținătorii lui și dadaiștii parizieni apar diferențe mari care, într-o mare măsură, contribuie la sfârșitul mișcării Dada.